NEVERENDINGS – Sergiu Matiș (DE/RO)

NEVERENDINGS – Sergiu Matiș (DE/RO)

25.09.2017
19:00-22:00
Teatrul Național “I.Caragiale” București – Sala Atelier

Concept și coreografie: Sergiu Matiș 
Interpretare: Jule Flierl, Sergiu Matiș, Luis Rodriguez, Orlando Rodriguez, Diletta Sperman 
Music: N1L – Martins Rokis; Dramaturgie: Mila Pavicevic; Scenografie: Dan Lancea; Costume: Philip Ingman; Light-design: Sandra Blatterer ; Manager de producție: David Eckelmann 
Finanțat de Administrația Senatului Cultură și Europa. Sprijinit de Tanzfabrik Berlin.

EN

Regardless of political orientation, we can all agree that the October Revolution of 1917 radically influenced the history of the world. The performance does not celebrate either the victory or the failure of the revolution, but it’s a platform to reflect on the impossibility to hope for a better world in the present time, or what kind of utopian thinking is still possible today. (Sergiu Matis)

In a Soviet Berlin, during a series of celebrations of 100 years since the October Revolution, selected people of the city are invited to meet five special comrades. They will commemorate this moment in history when utopia came to power with choirs and dances that glorify the fantastic achievements of the brave heroes during this golden age. The huge efforts, the immense struggles, the horrendous atrocities and the irremediable failures won’t be forgotten, but now it’s time to plan the next 100 years of the neverending, permanent revolution. The bodies of the masses are choreographed into collective daydreams towards a better world.

Recently Sergiu Matiș can often be heard saying: “I looooove dancing!”, trying to avoid any nuances of irony. He found this enthusiasm in the last three or four years when he managed to trick himself back into dancing through a method or a way of thinking in motion that he calls “the visible thinking body”. His body was contaminated with ballet technique at the national ballet school in post-communist Romania. Without thinking too much he fell inlove with discipline, precision and virtuosity. All these and prety much everything related to ballet were later on so easy to despise and to go against.
Now he is looking for a new virtuosity, learning from the machines, shuffeling fragments of history, skipping and swiping through archives – personal or belonging to Western dance history. He likes playing with the English language in form of performative texts, choreographing meaning, flirting with poetry and theory with a pinch of visceral filth and groovy noises. The voice is dancing as much as the body in a Matiș show.

RO

Indiferent de orientarea politică, putem cu toții fi de acord că revoluția din octombrie 1917 a influențat într-un mod radical istoria întregii lumi. Spectacolul nu sărbătorește nici victoria, nici eșecul revoluției, ci e doar o platformă pentru a reflecta asupra imposibilității de a spera la o lume mai bună în timpul prezent, sau la ce fel de gândire utopică este totuși posibilă azi. (Sergiu Matiș)

Într-un Berlin sovietic, în timpul unei serii de manifestări de celebrare a 100 de ani de la Revoluția din Octombrie, un numar de oameni selectați ai orașului sunt invitați să întâlnească cinci tovarăși speciali. Ei vor comemora acest moment din istorie când utopia a venit la putere prin coruri și dansuri care glorifică realizările fantastice ale eroilor curajoși în această epocă de aur. Eforturile uriașe, luptele imense, atrocitățile îngrozitoare și eșecurile iremediabile nu vor fi uitate, dar acum este momentul să planificăm următorii 100 de ani ai revoluției permanente și neîncetate. Trupurile maselor sunt structurate coregrafic în reverii colective către o lume mai bună.

În ultima vreme Sergiu Matiș poate fi deseori auzit spunînd: ”I looooove dancing!”, încercînd să evite orice nuanță de ironie. Și-a regăsit entuziasmul în ultimii trei, patru ani când a reușit să se rătăcească din nou în lumea dansului printr-o metodă de a gândi în mișcare pe care o numește “the visible thinking body”. Corpul său a fost contaminat de tehnica baletului clasic într-o Românie postcomunistă, la un liceu de coregrafie. Fără să se gândească prea mult, a început să îndrăgească disciplina, precizia și virtuozitatea. Toate acestea și cam tot ce ține de balet au devenit ușor de disprețuit și o plăcere de a li se opune. 
Acum, Sergiu caută o nouă virtuozitate, învățînd de la mașini, amestecînd fragmente din istorie, sărind peste și trecînd prin arhive – personale sau ce aparțin istoriei dansului vestic. Îi place să scrie texte performative, coregrafiind înțelesuri, flirtând cu poezia și teoria, cu o bună doză de vulgaritate viscerală și zgomote ce compun groove-uri. Vocea dansează la fel de mult ca și corpul într-un spectacol semnat de Sergiu Matiș.

Author Description

admin

Join the Conversation