Self Portrait Camouflage* Latifa Laâbissi (Franța)

Latifa_page

RO

08.10.2018 / 20:00
Dans / 60 min / Teatrul Național “I.L.Caragiale” București, Sala Atelier

Concept și regie: Latifa Laâbissi
Scenografie: Nadia Lauro
Dramaturgie: Christophe Wavelet
Sunet: Olivier Renouf
Lumini: Yannick Fouassier
Design: Latifa Laâbissi și Nadia Lauro
Producție: 391
Co-producție: Les spectacles vivants – Centrul Pompidou (Paris)
Rezidență: Centrul național de coregrafie din Montepellier Languedoc – Roussillon
Studio: Centrul național de dans contemporan din Angers
Spectacol prezentat în parteneriat cu Institutul Francez din București, cu sprijinul Teatroskop, un program inițiat de Ministerul Europei și al Afacerilor Externe din Franța.

Într-o lumină albă, un corp (supra)expus. Gol, de neratat, implacabil acolo. Un peisaj de emoție tensionată, sexuală, o imagine care este încet acoperită de alte imagini, o îmbrăcăminte simbolică.
Mișcarea acestei figuri, suprapusă cu puncte de tensiune și tipare conflictuale, este realizată de Latifa Laâbissi. Un mod de a încrucișa, țese și îmbina umbrele invenției de sine; stabilind conexiunile dintre fantomele unei societăți imaginare care este întotdeauna prezentă – și nucleul subiectiv al dezvoltării lor. Dansatoare. Femeie. Arabă. În Franța. Trupul ei întins în fața unei oglinzi în care se schimonosește. Autopotret camuflaj: paradoxul titlului este un verb strategic dublu; dezvăluind deodată și acoperind, ca două jumătăți ale aceleiași mișcări, capturând o imagine imposibilă – care a fost deja surprinsă în alte istorii, discursuri, spectacole. Cum ne dăm seama de diferență? Și cum scoatem la iveală cadrul creativ care a adus-o pe scenă? Folosind această figură, în compania altor persoane, Latifa Laâbissi arată și dezmembrează chiar structura politicii – limitele sale sociale, sexuale și culturale. Ea creează o diagramă în care regăsim un steag, o față, o voce – un portret al alterității în care camuflajul este folosit ca un fel de manevră de decodare. Observăm o succesiune de simboluri izvorâte din ape tulburi, trecute printr-un proces de alterare cauzat de perversiune, subversiune, râs și grimasă. Există murmur de voci, dintr-un moment de timp caracterizat de amenințarea unui sunet de cântec. Voci ale muților, ale celor tăcuți, tratați cu superioritate sau ale celor către care s-a arătat cu degetul. Prin aceste cuvinte, folosind acest corp, vedem posibilitatea unei inversări – din interior – a unor semne care se suprapun unele peste celelalte, măștile caraghioase sau tragice acoperindu-i fața. Aceasta este o coregrafie alcătuită din forme sociale, un carnaval în care cineva este forțat să examineze punctul nevralgic al altcuiva, dezvăluit ca o construcție, asemenea unui palimpsest. Precum personajul lui Marguerite Yourcenar, care “s-a văzut pe sine văzând”, percepem o zonă moartă: sfârsitul imaginației din care privim și ciudățenia îngrijorătoare care însoțește reflecția noastră în oglindă.

//

Mixând mai multe genuri și redefinind formate, creațiile semnate de Latifa Laâbissi surprind pe scenă mai multe elemente din afara ei, care canalizează diferite figuri și voci. Interpretarea acestor voci și a chipului ca mijloc de exprimare a statelor minoritare se regăsește în fragmente de dans în spectacolele ”Self portrait camouflage” (2006) și ”Loredreamsong” (2010). Continuând studiul său tematic al arhivelor, ea a creat ”Écran somnambule” și ”La part du rite” (2012), bazate pe dansul german din anii 1920. În cea mai recentă operă, ”Pourvu qu’on ait l’ivresse” (2016), co-creată de designer-ul Nadia Lauro, sunt prezentate viziuni, peisaje și imagini, combinând excesul, monstruozitatea, frumosul, neprevăzutul, comicul și teama. Începând din 2011, Latifa Laâbissi a fost director artistic al programului și festivalului de artă și pedagogie ”Extension Sauvage”, în Bretania rurală. În 2016, o monografie privind opera sa în ansamblu a fost publicată în ”Editions Les Laboratoires d’Aubervilliers” și ”Les presses du réel”. Până în 2019, Latifa Laâbissi este artist asociat al CCN2 – Centrul național de coregrafie din Grenoble și Le Triangle – Orașul dansului din Rennes.

*Spectacolul conține nuditate

EN

08.10.2018 / 20:00
Self Portrait Camouflage*
Latifa Laâbissi (France)
Dance / 60 min / “I.L.Caragiale” National Theter Bucharest, Atelier Hall

Conception and direction: Latifa Laâbissi
Scenography: Nadia Lauro
Dramaturgy: Christophe Wavelet
Sound design: Olivier Renouf
Lighting design: Yannick Fouassier
Design: Latifa Laâbissi and Nadia Lauro
Production: 391
Coproduction: Les spectacles vivants – Centre Pompidou (Paris)
Residency: Centre chorégraphique national de Montpellier Languedoc – Roussillon
Studio Space: Centre national de danse contemporaine d’Angers
This performance is presented in partnership with the French Institute in Bucharest, with the support of Teatroskop, a programme of the Ministry of Europe and Foreign Affairs in France

In a white eld, an (over)exposed body. Naked, unmissable, implacably there. A landscape of tense, sexual esh, an image which is slowly covered up by other images, a symbolic dressing of sorts. The movement of this gure, overlaid with points of tension and clashing patterns, is performed by Latifa Laâbissi. A sort of crossing, weaving and melding the shadow zones of the invention of the self; laying out the connections between the ghosts of an imaginary society which is always present – and the subjective core of their development. Dancer. Woman. Arab. In France. Her body stretched out before a grimacing mirror. Self portrait camouflage: the paradox of the title is a double-edged strategic verb; at once revealing and covering up, like two halves of the same movement, capturing an impossible image—which has already been caught in other histories, other speeches, other performances. How do we see the difference? And how do we expose the creative framework which brought it on stage? Using this figure, accompanied by a crowd of others, Latifa Laâbissi shows and dismantles the very fabric of politics – its social, sexual and cultural borderlines. She draws up a chart including a flag, a face, a voice – a portrait of otherness in which the camouflage is used as a kind of decoding maneuver. We see a line of symbols taken from troubled waters, passed through altering of perversion, subversion, laughter and grimace. There are the murmurs of voices, from a time where the humming of a song threatened. Voices of the mute, the silenced, the patronised, the pointed-at-with-fingers. It is with these words, using this body, that we see the possibility of a reversal – from the inside – of signs overlaying each other, the droll or tragic masks covering her face. This is choreography made up of social shapes, a carnival where one is forced to examine one’s blind spot, further revealed as a construction, a palimpsest. Like the character of Marguerite Yourcenar who “saw herself seeing,” we perceive a dead zone: the bottom of the imagination from which we gaze, and the worrisome strangeness which accompanies our reflection in the mirror.

//

Mixing genres and redefining formats, the creations of Latifa Laâbissi bring onstage multiple off-stage/ off-field elements channeling different figures and voices. The staging of these voices and the face as a vehicle of minority states ties into the danced portions of the work in Self portrait camouflage (2006) and Loredreamsong (2010). Continuing her thematic study of archives, she created Écran somnambule and La part du rite (2012) based on German dance from the 1920’s. Her most recent creation, Pourvu qu’on ait l’ivresse (2016), co-signed with the set designer Nadia Lauro, created visions, landscapes and images, combining excess, monstrosity, the beautiful, the random, the comic and fear. Since 2011, Latifa Laâbissi has been Artistic Director of the Extension Sauvage artistic and pedagogical program and festival in rural Brittany. In 2016, a monography on the ensemble of her work was published by the Editions Les Laboratoires d’Aubervilliers and Les presses du réel. Until 2019, Latifa Laâbissi will be an Associated Artist at the CCN2 – Centre chorégraphique national de Grenoble and at Le Triangle – Cité de la danse à Rennes.

*The performance includes nudity

Author Description

admin

Join the Conversation